This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Affiliations
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
Romanian to French: si tu passes la riviere General field: Art/Literary Detailed field: Poetry & Literature
Source text - Romanian Il faisait plus froid, maintenant. Les cochons, je ne les sortais presque plus car avec la pluie et le vent, si eux ils tiennent encore, toi tu deviens bon pour le trou. Ça ne me fait trop rien, l’hiver, tu te retires dans le dedans de tout, et ce qui s’est passé durant les saisons d’avant continue à vivre dans ta caboche. Et tu n’as plus qu’à te coller des pulls et des pulls sur la peau pour te réchauffer le cœur.
L’hiver, j’avais mes tâches à faire, comme colmater les fenêtres de la maison, nettoyer les grandes pièces car à y vivre maintenant à l’intérieur, notre maison réclamait son savonnage comme tout un chacun, briquer les habits vu qu’en été on se tenait à moitié nus avec les frères, mais là, il fallait des couches, et aussi préparer les repas. La cuisine, ça avait été en gros le rôle de Maryse, et à présent il me plaisait bien, ce rôle-là, car depuis que j’étais en apprentissage chez mon Roger, le grand livre de cuisine de Maryse n’était plus un fantôme mais un objet qui pouvait devenir mon ami. Et il m’était même venu à l’idée que, pour le repas de Noël, quand j’aurais fini mon alphabet, je nous cuisinerais une dinde farcie comme elle nous la faisait, avant que la vie nous dégringole dessus.
J’avais recommencé à marcher dans le village. Je m’en allais sur les chemins vers les cinq heures quand tu ne fais plus la différence entre le chien et le loup. A ces moments, tous étaient chez eux et je pouvais, sans me gêner, regarder à l’intérieur des maisons, voir comment les familles vivent quand ce sont de vraies familles, pas comme chez nous où on est sans cesse dans le silence car trop de nous ont disparu. J’étais sûr que je ne rencontrerais pas Amélie, car les femmes, la nuit qui tombe, ça leur fiche la trouille. Je prenais les trois routes, jamais la quatrième qui mène tu sais où car il me manquait encore trop de consonnes et je ne voulais pas prendre le risque de rater une nouvelle fois mon but.
La route que je prenais le mieux, c’était celle qui montait à droite de la colline, avec les fenêtres des maisons qui étaient sans fleurs à présent mais sentaient bon le soin, la présence et le dévouement, comme je l’avais appris dans le livre de Roger. Il y avait aussi un moment où cette route passait à travers rien, dans des arbustes et des cailloux. Parfois je m’y arrêtais, je m’asseyais et je craquais une allumette et quelques brindilles pour me chauffer les mains. Je ne pouvais pas me poser longtemps, car le repas devait être brûlant pour les sept heures, même si je me préparais de l’avance en accommodant les restes de la veille ou en me levant plus tôt que le coq. Parfois quand j’avais trop rêvé en haut de mon chemin, je me réveillais tout à coup et je courais à perdre haleine pour rejoindre chez nous où j’arrivais crotté et tout à fait mort.
C’était un mardi, ce jour-là, je m’en souviens, car la veille j’avais appris le « v » chez Roger et je pensais à tous les mots que cela me faisait à présent comme vélo, voiture, vitesse, vie et aussi venir, voir, toutes ces choses qui sont belles et bonnes et qui commencent par v. Je me sentais léger et heureux aussi de sentir que j’arrivais au bout de liste des consonnes, car après le « v », tu n’as plus que trois lettres puisque le « y », je le connaissais déjà. J’avais décidé de me poser entre deux arbustes quand j’ai entendu la voix de Roger. Ça m’a fait une joie au cœur car Roger, c’est mon ami, même s’il est raide comme un parapluie, qu’il sait tout mieux que moi, qu’il me prépare toujours la même soupe (carottes-choux) et qu’il passe ses journées dans sa maison d’enfer.
Translation - French Era mai frig acum. Nu mai scoteam porcii aproape deloc, căci cu ploaia și vântul, dacă ei rezistă încă, tu devii bun de îngropat. Nu mă deranjează prea mult iarna, te retragi înăuntrul tuturor lucrurilor, și ceea ce s-a întâmplat de-a lungul anotimpurilor trecute continuă să trăiască în tărtăcuța ta. Și nu ai decât să-ți lipești pulovere peste pulovere de piele ca să-ți reîncălzești sufletul.
Iarna aveam sarcinile mele de făcut, precum sigilarea ferestrelor casei, curățenia în camerele mari deoarece pentru a putea locui acum în ele, casa noastră își cerea șmotrul ca oricare alta, frecarea hainelor având în vedere că vara stăteam, cu frații, pe jumătate dezbracați, dar acum, trebuiau straturi, și deasemenea prepararea meselor. Bucătăria fusese în mare, rolul Marisei, și în prezent îmi plăcea mult acest rol, căci de când învățam acasă la al meu Roger, cartea groasă de bucate a Marisei nu mai era o fantomă ci un obiect care putea să-mi devină prieten. Și îmi venise chiar o idee ca pentru masa de Crăciun, când voi fi terminat alfabetul, să pregătesc o curcă umplută așa cum ne făcea ea, înainte ca viața noastră să se ducă de râpă.
Reîncepusem să merg în sat. Plecam pe drumuri spre ora cinci când e semi-întuneric. În acele momente, toată lumea era acasă și puteam să privesc fără jenă înăuntrul caselor să văd cum trăiesc familiile când sunt adevărate familii, nu ca la noi acasă unde suntem mereu în liniște deoarece pre mulți dintre noi au dispărut. Eram sigur că nu aș întâlni-o pe Amelie pentru că pe femei lăsarea nopții le sperie. O luam pe cele trei drumuri, niciodată pe al patrulea care duce, știi tu unde, pentru că îmi lipseau încă multe consoane și nu vroiam să-mi asum riscul de a-mi rata încă o dată scopul.
Drumul pe care mergeam cel mai bine, era cel care urca prin dreapta colinei, cu ferestrele caselor care erau fără flori dar în care se simțeau bine grija, prezența și dedicarea, cum învățasem în cartea lui Roger. Exista și un moment când acest drum trecea prin pustietate, printre arbuști și pietre. Câteodată mă opream acolo, mă așezam și aprindeam un chibrit și câteva crengi ca să-mi încălzesc mâinile. Nu puteam să stau mult, deoarece mâncarea trebuia să fie pe foc pentru ora șapte, chiar dacă mă pregăteam dinainte reutilizând resturile de la masa din ajun sau trezindu-mă mai devreme decât cocoșul. Câteodată, când visasem prea mult în susul drumului, mă trezeam deodată și alergam cu sufletul la gură ca să mă întorc acasă unde ajungeam plin de noroi și aproape mort.
Era într-o marți, în acea zi, îmi amintesc de asta, căci în ajun îl învățasem pe « v » acasă la Roger și mă gândeam la toate cuvintele care îmi veneau în minte ca bicicletă, mașină, viteză, viață și la fel, a veni, a vedea, toate aceste lucruri care sunt frumoase și bune și care încep cu v. Mă simțeam ușor și fericit deasemenea că simțeam că ajung la capătul listei de consoane, căci după « v », nu mai ai decât trei litere căci pe « y » îl cunoșteam deja. Decisesem să mă pun între doi arbuști când am auzit vocea lui Roger. Asta m-a făcut să-mi salte inima pentru că Roger este prietenul meu, chiar dacă este foarte sărac, chiar dacă știe totul mai bine ca mine, chiar dacă-mi prepară mereu acceași supă (morcovi-varză) și că-și petrece zilele în casa sa de coșmar.
More
Less
Translation education
Master's degree - Universitatea ,,Al. I. Cuza,,
Experience
Years of experience: 11. Registered at ProZ.com: Aug 2014.
Translation is considered by most people a window into another culture . For a translator it means more than that . It is a bridge that connects the two cultures , two languages and two ways of thinking. Any bridge is a work of art and, as a builder of bridges, a translator needs special skills to be able to complete the work of art : knowledge, creativity , talent, a good knowledge of both languages , but particularly one in which translates .
The road to a good professional translation is not easy and can not be paved only with good intentions . Usually it is a journey with many obstacles, uneven and traps that require more work and effort. However, it is worth going down this road to get to your destination and you say that your work has opened the window . Professional translator is the most complete intellectual : he must have a solid foundation of knowledge in any field is always informed and flexible in thinking , because he translated text to be worthy of praise.
Expertise