Dimineaţă de duminică
M-am trezit duminică de dimineaţă
Neştiind cum să-mi ţin capul ca să nu mă doară.
Berea pe care am băut-o la micul dejun n-a fost rea,
Aşa c-am mai tras una la desert.
Apoi am scotocit în dulap printre hainele mele
Şi am găsit-o, printre cămăşile murdare, pe cea mai curată.
Pe urmă m-am spălat pe faţă şi m-am pieptănat
Şi-am coborât împiedicat pe scări să-ntâmpin ziua.
Îmi afumasem zdravăn mintea în noaptea dinainte
Cu ţigarete şi cântece ciupite la chitară.
Cu toate astea una mi-am aprins şi am privit un puşti
Jucându-se cu o cutie de conserve-n chip de minge.
Apoi am traversat strada
Şi-am prins din zbor mirosul de duminică al unui pui ce se prăjea,
Şi, Doamne, asta mi-a amintit de ceva ce pierdusem
Undeva, cumva, de-a lungul drumului.
Pe un trotuar de dimineaţă de duminică,
Îmi doresc, oh, Doamne, să fiu beat.
Căci e ceva în ziua de duminică
Ce face omul să se simtă-nsingurat.
Şi, cu adevărat, doar moartea
Pe jumătate la fel de singuratică-i ca sunetul
Trotuarului dintr-un oraş ce doarme
Şi-al dimineţii de duminică.
În parc am văzut un tătic
Legănând o fetiţă ce râdea.
Şi m-am oprit lângă o şcoală de duminică
Şi-am ascultat cântecele pe care le cântau.
Apoi am luat-o în jos pe stradă,
Şi undeva în depărtare bătea un clopot singuratic,
Şi răsuna în toată valea
La fel ca visele de ieri ce dispăreau.