Când s-a mutat în căsuţa lui din Stroud şi i-a luat în grijă pe cei patru copii ai lui, Mama avea treizeci de ani şi era încă destul de atrăgătoare. Cred că nu cunoscuse pe nimeni asemeni lui până atunci. Acest tânăr destul de pedant, cu blândeţea sa evlavioasă, cu fasoanele şi manierele sale, armonia şi ambiţiile sale, farmecul său, senin la vorbă şi chipeş fără îndoială, a copleşit-o de la prima vedere. Astfel că se îndrăgosti de el de îndată şi rămase pe veci îndrăgostită. Şi cum era şi ea atrăgătoare, delicată şi tandră, i-a plăcut şi ea tatei. Şi aşa a luat-o de soţie. Şi tot aşa, ceva mai târziu, a părăsit-o – cu copiii lui şi câţiva de-ai ei pe deasupra.

După plecarea lui, ne-a adus în sat şi a aşteptat. A aşteptat treizeci de ani. Nu cred că a înţeles vreodată ce-l făcuse să o părăsească, cu toate că era destul de clar. Era prea onestă, prea simplă pentru acest om înspăimântat; prea departe de disciplina regulilor lui. La urma urmelor, era doar o fată de la ţară; împrăştiată, isterică, iubitoare. Era aiurită şi neastâmpărată ca o stăncuţă la coşul casei, îşi făcea cuibul din zdrenţe şi giuvaeruri, se bucura de soare, ţipa strident a pericol, iscodea şi era veşnic curioasă, uita să mânănce sau mânca toată ziua şi cânta la apusul roşu al soarelui. Trăia după legea simplă a tufelor de verdeaţă, iubea lumea fără să-şi facă planuri, privea cu sfinţenie la miracolele naturii şi nu-şi putea face ordine în casă pentru nimic în lume. Tatăl meu îşi dorea altceva, ceva ce ea nu i-a putut oferi niciodată – siguranţa unui cartier disciplinat şi impecabil, de care a şi avut parte în cele din urmă.

Pentru tot restul vieţii s-a hrănit cu acei trei sau patru ani pe care Mama îi petrecuse alături de tatăl meu. Păzea acel dram de fericire de atunci ca şi cum aceasta l-ar aduce, în cele din urmă, înapoi. Vorbea despre fericirea asta aproape înmărmurită, nu pentru că se stinsese, ci pentru că existase.


[quote]
This translation received 7 votes and the following comment:
Felicitări!
[/quote]

Când se mută în căsuţa lui din Stroud şi îi luă în primire pe cei patru copilaşi ai lui, mama avea treizeci de ani si era încă destul de arătoasă. Presupun că nu mai cunoscuse un bărbat ca el până atunci. Acest tânăr, puţin infatuat, cu amabilitatea lui sinceră, cu aerele şi apucăturile lui, cu muzica şi cu ambiţiile lui, cu farmecul, vorba isteaţă şi aspectul lui plăcut de netăgăduit, au copleşit-o pe mama din clipa în care l-a văzut. S-a îndrăgostit de el în aceeaşi clipă, şi a rămas aşa pentru vecie. Şi ea l-a atras pe tatăl meu, drăgălaşă cum era, sensibilă şi iubitoare. Aşa că a luat-o de nevastă. După care a părăsit-o – lăsând-o cu copiii lui şi cu încă câţiva ai ei.

După ce a plecat el, mama ne-a adus în sat şi a aşteptat. A aşteptat treizeci de ani. Nu cred că a înţeles vreodată ce anume îl făcuse să o părăsească, deşi motivele păreau destul de clare. Era prea curată, prea firească pentru acest bărbat înspăimântat; prea străină de regulile lui bine rânduite. Era, până la urmă, o fată de la ţară; dezordonată, isterică, plină de iubire. Era zăpăcită şi răutăcioasă ca o coţofană, îşi construise cuibul din zdrenţe şi giuvaieruri, era fericită în lumina soarelui,
chiuia ascuţit când simţea pericol, îşi băga nasul unde nu-i fierbea oala şi era de o curiozitate de nestăpânit, uita să mănânce sau mânca toată ziua şi cânta când apusul era roşu. Trăia după regulile uşoare ale bunului plac, iubea lumea şi nu-şi făcea planuri, avea o sensibilitate evlavioasă pentru minunile naturale şi nu reuşea sa-şi facă ordine în viaţă. Tatăl meu îşi dorise cu totul altceva, ceva ce ea nu i-ar fi putut da niciodată, ordinea liniştitoare a unei suburbii imaculate, ceea ce a şi găsit în final.

Cei trei, patru ani pe care îi petrecuse cu tata i-au ajuns mamei pentru tot restul vieţii. Fericirea de care avusese parte în acea perioadă, o îngrijea ca pe o garanţie a reîntoarcerii lui. Obişnuia să vorbească despre ea aproape cu veneraţie, nu pentru că se sfârşise, ci pentru că pur şi simplu se întâmplase.


[quote]
This translation received 5 votes

[/quote]

Când s-a mutat în căsuţa lui din Stroud, luându-i în grijă cei patru copilaşi, Mama avea treizeci de ani şi era o încă femeie frumuşică. Nu cred să mai fi cunoscut vreodată pe cineva ca el. Tânărul acesta mai degrabă pedant, cu acel rafinament plin de devoţiune, pretenţii şi maniere de gentleman, cu muzica şi ambiţiile lui, farmecul deosebit, discuţiile inteligente, dar şi cu o frumuseţe fizică de netăgăduit, a cucerit-o de la prima vedere. Şi, fireşte, s-a îndrăgostit de el într-o clipă şi pentru tot restul vieţii. Ea însăşi o femeie atrăgătoare, sensibilă şi iubitoare, atracţia a fost reciprocă. Şi, fireşte, s-au căsătorit, tatăl meu şi ea. Şi, fireşte, a părăsit-o după un timp – lasând în urmă şi copii, pe lângă cei pe care ea îi avea deja.

După plecarea lui, Mama ne-a dus în sat şi a aşteptat. A aşteptat treizeci de ani. Nu cred că a aflat vreodată de ce a părăsit-o, deşi motivele păreau destul de clare. Era o fire prea deschisă, prea naturală pentru bărbatul acesta speriat; prea străină de principiile lui frumos ordonate. Era în fond o simplă fată de la ţară; dezordonată, isterică, iubitoare. Era confuză şi neastâmpărată asemeni unei stăncuţe zgomotoase, care îşi face cuibul în vârf de horn din resturi şi bijuterii, căci se bucura nespus de lumina soarelui, făcea o zarvă de nedescris când dădea de primejdie, îşi băga nasul peste tot şi era veşnic curioasă, uita să mănânce sau mânca toată ziua şi cânta serile, când amurgul era de un roşu aprins. Trăia după legile simple ale naturii, iubea lumea şi nu îşi făcea niciun plan de viitor, observa repede şi cu evlavie minunile naturii şi nu ar fi reuşit în veci să ţină o gospodărie ordonată. Ce îşi dorea tatăl meu era ceva cu totul diferit, ceva ce ea nu i-ar fi putut dărui niciodată – disciplina protectivă a unui cămin ireproşabil, ceea ce a şi obţinut în cele din urmă.

De aceşti trei sau patru ani petrecuţi alături de tatăl meu s-a agăţat Mama pentru tot restul zilelor. Proteja clipele de fericire de atunci ca pe o garanţie a întoarcerii lui acasă. Vorbea despre el aproape cu veneraţie, nimic despre despărţire, ci doar despre minunea care i s-a întâmplat.

[quote]
This translation received 4 votes

[/quote]

Când s-a mutat în casa lui micuţă din Stroud şi i-a luat în grijă pe cei patru copilaşi, Mama avea treizeci de ani şi era încă destul de arătoasă. Presupun că niciodată nu mai întâlnise pe cineva ca el. Tânărul mai degrabă pedant, de un rafinament neprefăcut, cu aere şi maniere, ambiţii şi muzică, şarm, conversaţie isteaţă şi frumuseţe de netăgăduit, a copleşit-o din prima clipă. Astfel că se îndrăgosti de el pe loc şi rămase pe veci îndrăgostită. La rândul ei frumoasă, sensibilă şi iubitoare, l-a atras pe tatăl meu. Astfel că a luat-o de soţie. Iar mai apoi a lăsat-o – singură cu copiii lui şi încă alţi câţiva ai ei.

După plecarea lui, ne-a adus în sat şi a aşteptat. A aşteptat vreme de treizeci de ani. Cred că nu a aflat niciodată ce l-a făcut să o părăsească, deşi motivele erau destul de evidente. Era prea sinceră, prea naturală pentru acest om înspăimântat; prea străină de orânduielile lui. Era până la urmă o fată de la ţară; dezordonată, isterică, iubitoare. Era zăpăcită şi zburdalnică precum o stăncuţă, îşi clădise cuibuşorul ei din zdrenţe şi bijuteriii, era fericită în lumina soarelui, ţipa cu putere în faţa pericolului, era băgăcioasă şi peste măsură de curioasă, uita să mai mănânce sau mânca una-ntr-una, iar apusurile roşii le întâmpina cu cântec. Îşi trăia viaţa după regulile liniare ale arbuştilor, iubea lumea, nu făcea planuri, recunoştea într-o clipită minunile naturii şi nu era în ruptul capului în stare să ţină rânduiala în casă. Tatăl meu însă îşi dorise cu totul altceva, ceva ce ea nu ar fi putut să-i ofere – ordinea protectoare a unei suburbii fără cusur, ceea ce până la urmă a şi obţinut.

Cei trei-patru ani pe care i-a petrecut cu tatăl meu i-au dat Mamei putere pentru tot restul vieţii. Ţinea la fericirea din acele vremuri ca şi cum asta ar fi asigurat întoarcerea lui. Vorbea despre acea perioadă aproape cu teamă, nu că ar fi luat sfârşit, ci că nu s-ar fi petrecut niciodată.

[quote]
This translation received 2 votes

[/quote]

Când s-a mutat în casa lui minusculă din Stroud, a luat în îngrijire pe cei patru copii micuţi ai lui. Mama avea treizeci de ani si arăta încă bine .Nu întâlnise, presupun, pe nimeni ca el înainte.Acest bărbat tânăr şi infatuat cu amabilitatea sa cuprinzătoare, cu înfăţişarea şi manierele lui, cu muzica şi ambitiile sale , cu farmecul său , conversaţia scnteietoare şi aspectul fizic de necontestat , a copleşit-o de îndată ce l-a văzut. Astfel s-a îndrăgostit imediat de el şi a rămas îndrăgostită pentru totdeauna.
Ea însăşi fiind cu vino-încoace , sensibilă şi adorabilă, l-a atras, de asemenea , şi pe tatal meu. Şi astfel s-a căsătorit cu el. Şi astfel el mai târziu a părăsit-o - împreună cu copii lui şi câtiva din ai ei.

Când el a plecat, ea ne-a adus la ţară şi a aşteptat. A aşteptat timp de treizeci de ani. Nu cred că ea a stiut vreodată ce l-a făcut să o părăsească, deşi motivele păreau suficient de clare. Ea era prea sinceră , prea naturală pentru acest om angoasat , prea distantă pentru regulile lui stricte. Ea era, la urma urmei, o fată de la ţară , dezordonată, isterică, iubitoare.Era zăpăcită şi răutăcioasă ca o cioară pe horn , şi-a construit cuibul din zdrenţe şi pietre preţioase, era fericită în lumina zilei, croncănea tare în faţă unui pericol, trăgea cu ochiul şi era extrem de curioasă, uita să mănânce sau mânca cât era ziua de lungă şi cânta cand soarele era la asfinţit. Ea traia prin legile uşoare ale turmei , iubea lumea şi nu îşi făcea planuri , avea o viziune proprie a minunăţiilor naturale şi nu-şi putea păstra o viaţă ordine în casă . Ce şi-a dorit tatal meu era ceva diferit, ceva ce ea niciodata nu i-a putut oferi- ordinea protectoare a unei suburbii bine organizate, ceea ce până la urma el a primit.

Cei trei sau patru ani pe care mama i-a petrecut cu tata au hrănit-o pentru tot restul vieţii ei. Fericirea ei din acea perioadă a fost ceea ce a atenţionat-o ca trebuie să asigure eventuala lui întoarcere.Ea vorbea despre asta aproape cu religiozitate , nu ca ceva care s-a terminat ci ceva ce s-a întâmplat.
[Subject edited by staff or moderator 2007-02-12 16:23]