This site uses cookies.
Some of these cookies are essential to the operation of the site,
while others help to improve your experience by providing insights into how the site is being used.
For more information, please see the ProZ.com privacy policy.
Esperanto to Romanian Romanian to Esperanto English to Esperanto French to Esperanto Portuguese to Esperanto German to Esperanto Esperanto to English Romanian to English German to Romanian English to Italian
This person has a SecurePRO™ card. Because this person is not a ProZ.com Plus subscriber, to view his or her SecurePRO™ card you must be a ProZ.com Business member or Plus subscriber.
Affiliations
This person is not affiliated with any business or Blue Board record at ProZ.com.
Services
Translation, Editing/proofreading, Language instruction, Transcription, Voiceover (dubbing), Native speaker conversation
Expertise
Specializes in:
Art, Arts & Crafts, Painting
Engineering (general)
Media / Multimedia
Energy / Power Generation
Environment & Ecology
Linguistics
Science (general)
Advertising / Public Relations
Tourism & Travel
Education / Pedagogy
Also works in:
Government / Politics
History
International Org/Dev/Coop
Journalism
Anthropology
Social Science, Sociology, Ethics, etc.
Medical: Health Care
Medical (general)
Safety
Agriculture
Gaming/Video-games/E-sports
Mechanics / Mech Engineering
More
Less
Payment methods accepted
PayPal, Visa
Portfolio
Sample translations submitted: 1
English to Romanian: Translation of an online article about migration General field: Social Sciences Detailed field: Education / Pedagogy
Source text - English A Romanian in the UK: On the Thin Line Between ‘Undesirable Migrant’ and ‘Welcomed Contributor’
What is the human side of the Brexit, the UK ‘divorce’ from the EU? Numerous controversies remain, as well as the need to fix the system in order to avoid further suffering for millions of people caught in a bureaucratic uncertainty or facing arbitrary and unjust rules and regulations.
According to the newspaper The Sun, around 3.6 million EU nationals currently live in the UK, including nearly 600,000 children. Among them, eastern Europeans have been specially branded by Leavers (those who support UK's separation from Europe) as “unwanted” immigrants. They often are tagged as “benefit scroungers, here to steal jobs”. This sentiment is not new, as they already felt like second-class citizens because of working restrictions initially put on migrants from central and eastern Europe when they joined the EU. Arguably, UK's decision to open its labor market to these countries is what led the voters to become so opposed to migration from the EU.
Photographer Deividas Buivydas shared some captivating images from Boston, Lincolnshire, where tension against eastern Europeans is evident and post-Brexit anxiety is bubbling. This town registered the highest Leave vote in Britain, at 75.6 per cent and was dubbed “the capital of Brexit”. It also is home of the largest proportion of Eastern Europeans in the country.
The life story of Alexandra Bulat, a young scholar from Romania who made a career at top UK academic institutions also offers a telling example, as she referred to a famous phrase by UK Prime Minister Theresa May, uttered in January 2017:
I am a Romanian PhD student, teaching assistant & researcher. One of @theresa_may's praised "brightest and the best" whose "contributions are welcome".
This #TuesdayThoughts I want to share my story. Until I got to this point, I was in many ways an "undesirable migrant"
Ms. Bulat shared her story in a series of much-retweeted tweets which are summarized bellow.
My first experience in the UK was in 1997. My father got a temporary #NHS [National Health Service] contract as there was a skill shortage. I attended the hospital's nursery for 7 months but my family chose to return to Romania. My mum was unemployed and my father had limited rights to work.
Meanwhile my parents got divorced. I attended a free school and skipped many classes in the last college years. Grew up mainly with “working class kids” sometimes doing dangerous things. But I achieved the highest grade in the Romanian Baccalaureate and this opened many doors.
I returned to the UK at 18 to study. I passed an IELTS exam but this was not enough to understand even half of what my British colleagues were saying. Should I have been “sent back” then as I could not properly engage in English conversations in my first few months?
Three years later I graduated with a first class degree from Sociology department at Sussex University. It was a fun but difficult time. My mum came looking for work when I was in my second year and we shared a studio room at some point. I worked various part time jobs. Met my British partner.
In 2015 I received offers from both University of Cambridge and University of Oxford to do my Masters. In the summer I worked as an intern in London to save money. We had no savings and definitely not enough to pay the 10,000 pounds tuition fee. Should I have given up my dreams?
I borrowed money from the bank for my fee and accepted my Master of Philosophy (MPhil) offer at Cambridge. I had barely enough to cover the first term of college accommodation and no idea what to do next. My mum was made redundant and things were not going well.
Meanwhile one of my colleagues was shocked to hear my experience of college – “So you did not have prep classes for Oxbridge interviews???”. Nope. This is maybe why I failed my Oxford interview for undergrad despite passing the written test. Oh, also my poor English.
I read my MPhil handbook saying we should not do any paid work. I did paid work throughout my MPhil and finished with 72% overall. Meanwhile mum got a job and things got back to normal around graduation time, after a year of familiarizing myself with Sainsbury's Basic [a supermarket chain offering low cost produce].
Should me and my mum have been deported due to insufficient resources in those times? “If you do not make a net contribution you should be sent home”, some claim. Life is not a tick-box as the immigration categories are.
In 2016 after a summer of work on a temp contract I accepted my fully funded PhD at University College London School of Slavonic & East European Studies. This was the best thing that happened to me. I was sad to leave Cambridge uni but I could not have afforded a PhD with no funding. Funding is very competitive in social sciences.
My mum's job was again subject to restructuring in 2017. After a few months of job searching she decided to leave to Germany. She also was concerned about #CitizensRights after Brexit. They are not guaranteed yet. She is working in Germany now, the UK lost a skilled professional.
In 2018 all things go well. I speak fluent English, have a lovely British partner and I am halfway through my PhD. But I, like all @The3Million and @BritishInEurope are still @InLimboBrexit. Our reduced #CitizensRights are not secured in case of no deal.
In the mind of many people rudely commenting on #CitizensRights posts such as the stories shared in @cliodiaspora‘s articles, we should be sent back home unless we are a constantly producing tax payment machine. It is important to realize the complexity of migrant stories. According to these people's logic, my mum should have been deported every time she lost her job and I should not have been allowed in with little English or “insufficient resources”. We have not claimed a single benefit all these years, not even job-seeker's allowance.
To everyone that tells me to stop criticizing settled status because “I will be fine, cos I am a PhD student and skilled migrant”, I am saying: no. I will not close the gate behind me just because I managed to become a “desirable migrant”. #CitizensRights were promised for all.
On 1 June 2016, few weeks ahead of the Brexit Referendum, the “Vote Leave” campaign issued a statement by Michael Gove, Boris Johnson, Priti Patel, and Gisela Stuart, claiming that:
Second, there will be no change for EU citizens already lawfully resident in the UK. These EU citizens will automatically be granted indefinite leave to remain in the UK and will be treated no less favourably than they are at present.
In October of the same year, David Davis, Brexit Secretary tried to downplay the concerns of people like Ms. Bulat's mother, by claiming that “Five out of six migrants who are here either already have indefinite leave to remain or will have it by the time we depart the [EU].” However, the UK fact-checking service FullFact concluded:
This is not fully substantiated by the evidence and will depend on the arrangements we make upon leaving the EU. Whatever happens, EU citizens are not going to be forced to leave en masse.
FullFact also noted other points of uncertainty, which depend on the outcome of the UK-EU negotiations which are still in the works, and are supposed to end by March 2019. For instance, the right to permanent residence under EU law may or may not survive Brexit and might depend on meeting criteria for permanent residence such as “whether they’re working, looking for work, self-employed, studying or self-sufficient…”
Instead, automatic grant of all existing rights promised by Vote Leave is still uncertainty for both EU migrants in UK and British in EU27. Many areas remain unclear and are under negotiations such as some family reunification rights and political rights (EU migrants can vote in local elections only)…
A recent protest by the group Highly Skilled Migrants, which says it represents over 600 doctors, engineers, IT professionals, teachers and their families in Britain attempted to raise profile of ‘discriminatory’ Home Office rules. The ‘harsh migration policy’ affects both immigrants from ‘overseas’, and those coming from the EU member countries. Latest data indicates large drop in the number of EU nationals seeking jobs in the UK due to Brexit uncertainty.
Ms. Bulat concluded her story with the following tweet:
We need a solution to protect all #CitizensRights, just as promised by Vote Leave. No more “bad migrant”-“good migrant” division games. People's lives do not fit in a tickbox. Politicians should listen to more real migrant stories to understand.
Translation - Romanian O româncă în Marea Britanie: la granița fină între “imigrant indezirabil” și “contributor binevenit”
Care este fața umană a Brexit, ”divorțul” Marii Britanii de Uniunea Europeană? Numeroase controverse rămân, precum și nevoia de a reglementa sistemul, în așa fel încât să se evite suferința ulterioară a milioane de oameni prinși într-o incertitudine birocratică sau supuși unor legi și regulamente arbitrare și nedrepte.
Conform cotidianului The Sun, aproximativ 3.6 milioane de cetățeni UE trăiesc la ora actuală în Marea Britanie, inclusiv circa 600.000 de copii. Între aceștia, îndeosebi est-europenii au fost catalogați de către Leavers (cei care susțin separarea Marii Britanii de Europa) drept imigranți “indezirabili”. Aceștia sunt adesea etichetați drept “paraziți, veniți să ne fure locurile de muncă”. Acest sentiment nu este nou, având în vedere că se simțeau deja cetățeni de mâna a doua, din cauza restricțiilor de muncă aplicate inițial imigranților din Europa Centrală și de Est în momenul aderării la UE. Se poate spune că decizia Marii Britanii de a deschide piața muncii pentru aceste țări este factorul care i-a determinat pe votanți să se opună într-o asemenea măsură imigrației venite dinspre UE.
Fotograful Deividas Buivydas a publicat câteva imagini fascinante din Boston, Lincolnshire, unde tensiunile împotriva imigranților est-europeni sunt evidente, iar îngrijorarea post-Brexit este în fierbere. Acest oraș a înregistrat cel mai ridicat vot Leave în Marea Britanie, 75.6%, find supranumit “capitala Brexitului”. Este în același timp orașul cu cea mai mare proporție de est-europeni din întreaga țară.
Povestea de viață a Alexandrei Bulat, o tânără cercetătoare din România cu o carieră de top în instituții academice din Marea Britanie, oferă de asemenea un exemplu grăitor, referindu-se la celebra afirmație a primului ministru britanic Theresa May, pronunțată în ianuarie 2017:
Sunt studentă la doctorat, asistent universitar și cercetător, de origine română. Unul dintre cei pe care @theresa_may i-a considerat “cei mai străluciți și cei mai buni” și ale căror “contribuții sunt binevenite”.
În aceste #TuesdayThoughts (gânduri de marți) vreau să-mi împărtășesc povestea. Înainte să ajung la acest punct, eram din mai multe puncte de vedere “un imigrant indezirabil”
Alexandra Bulat și-a împărtășit povestea într-o serie de tweeturi larg difuzate ulterior, ce sunt prezentate pe scurt în cele ce urmează.
Prima mea experiență în Marea Britanie a fost în 1997. Tatăl meu a primit un contract temporar în #NHS [Serviciul Național Medical], unde lipsea forța de muncă specializată. Am lucrat la creșa spitalului șapte luni, dar familia mea s-a hotărât să se întoarcă în România. Mama era șomeră, iar tata avea drepturi reduse de muncă.
Apoi părinții mei au divoțat. Am mers la o școală publică și am lipsit de la multe ore în ultimii ani de liceu. Am crescut în principal alături de “copii ai clasei muncitoare”, făcând uneori lucruri periculoase. Dar am obținut nota maximă la bacalaureat și asta mi-a deschis multe porți.
M-am întors în Marea Britanie la 18 ani pentru studii. Am trecut un examen IELTS, dar nu a fost suficient ca să pot înțelege nici măcar jumătate din ceea ce spuneau colegii mei britanici. Ar fi trebuit atunci să fiu “trimisă acasă”, din moment ce nu puteam să leg o conversație într-o engleză decentă în primele luni?
Trei ani mai târziu, am obținut licența cu cea mai înaltă mențiune la Departamentul de Sociologie al Universității din Sussex. A fost un timp plăcut, dar dificil. Mama a venit să-și caute de lucru când eram în al doilea an, iar la un moment dat împărțeam camera. Am avut numeroase slujbe temporare. Mi-am întâlnit prietenul britanic.
În 2015, am primit oferte de master atât de la Universitatea din Cambridge, cât și de la Universitatea din Oxford. Vara am lucrat ca stagiar în Londra ca să economisesc. Nu aveam resurse și în mod cert nu îndeajuns pentru a plăti cele 10.000 de lire pentru taxele de studiu. Ar fi trebuit să renunț la visurile mele?
Am împrumutat bani de la bancă pentru taxă și am acceptat oferta de master în filosofie (MPhil) la Cambridge. De-abia am reușit să plătesc cazarea la cămin în primul semestru și nu știam ce să fac în continuare. Mama și-a pierdut slujba, iar lucrurile nu mergeau bine.
Între timp, unul dintre colegii mei era șocat să audă experiența mea cu admiterea la facultate – “Cum adică tu nu ai făcut cursuri pregătitoare pentru interviurile Oxbridge???”. Nu. Poate că de aceea am picat interviul Oxford pentru licență, deși trecusem testul scris. A da, și engleza mea deficitară.
Am citit manualul pentru master, unde se spunea că nu ar trebui să prestăm niciun fel de activitate plătită. Am făcut muncă plătită de-a lungul masterului și am terminat cu un procent general de 72%. Între timp, mama și-a găsit o slujbă și lucrurile s-au normalizat în momentul absolvirii, la un an după ce m-am familiarizat cu Sainsbury's Basic [un lanț de supermarketuri ce oferă produse la preț redus].
Ar fi trebuit ca eu și mama mea să fim expulzate pe motiv de lipsă de resurse suficiente la acel moment? “Dacă nu aduci o contribuție netă trebuie să fii trimis acasă”, susțin unii. Viața nu este o căsuță de bifat, așa cum sunt categoriile imigrației.
În 2016, după o vară de lucru sub contract temporar, am acceptat oferta de bursă completă de doctorat la Universitatea de Studii Slave și Est-europene din Londra . Acesta a fost cel mai bun lucru care mi s-a întâmplat. Mi-a părut rău să plec de la Cambridge, dar nu mi-aș fi putut permite un doctorat fără finanțare. Este foarte mare competiția pentru obținerea unei burse în Științe sociale.
Slujba mamei mele a fost din nou supusă restructurării în 2017. După câteva luni de căutări, s-a hotărât să plece în Germania. Era îngrijorată și în legătură cu #CitizensRights [drepturile cetățenești] după Brexit. Acestea încă nu sunt garantate. Acum lucrează în Germania, iar Marea Britanie a pierdut un muncitor calificat.
În 2018, toate merg bine. Vorbesc fluent engleza, am un prieten britanic minunat și sunt la jumătatea doctoratului. Dar și eu, precum toți cei trei milioane de europeni ce trăim în Marea Britanie și cetățenii britanici din Europa, suntem încă sub incertitudinea Brexit. Drepturile noastre cetățenești sunt reduse și nu sunt asigurate atâta vreme cât nu există un acord.
În mintea multora care fac comentarii grosiere la posturi privind #CitizensRights [drepturile cetățenești] precum poveștile împărtășite în articolele @cliodiaspora, ar trebui să fim trimiși acasă dacă nu suntem o mașină care produce în mod constant plăți de taxe. Este important să realizăm complexitatea poveștilor imigranților. Urmărind această logică, mama mea ar fi trebuit să fie expulzată de fiecare dată când și-a pierdut slujba, iar mie nu ar fi trebuit să-mi fie permis accesul, din cauza cunoștințelor reduse de engleză sau a “resurselor insuficiente”. Nu am cerut niciun beneficiu în acești ani, nici măcar alocație pentru căutarea unui loc de muncă.
Tuturor celor care îmi spun să încetez să critic condiția actuală pentru că “voi fi bine, căci sunt doctorand și imigrant calificat”, le spun: nu. Nu o să închid ușa în spatele meu doar pentru că eu am reușit să ajung un “imigrant dezirabil”. #CitizensRights [Drepturile cetățenești] au fost promise tuturor.
Pe data de 1 iunie 2016, cu câteva săptămâni înainte de Referendumul pentru Brexit, campania “Vote Leave” în favoarea ieșirii din UE a publicat o declarație a lui Michael Gove, Boris Johnson, Priti Patel și Gisela Stuart, în care afirmau:
În al doilea rând, nu va fi nicio schimbare pentru cetățenii UE care au deja drept de rezidență în Marea Britanie. Acești cetățeni UE vor primi în mod automat permis de ședere în Marea Britanie pe termen nedefinit și nu vor fi tratați în mod mai puțin favorabil decât sunt în prezent.
În luna octombrie a aceluiași an, David Davis, secretar Brexit, a încercat să răspundă îngrijorărilor oamenilor precum mama Alexandrei Bulat, afirmând că “cinci din șase imigranți care sunt aici fie au deja permis nedefinit de ședere, fie îl vor avea până la momentul în care vom părăsi UE”. Cu toate acestea, serviciul britanic de verificare al faptelor FullFact a concluzionat:
Acest lucru nu este susținut în mod definitiv de probe și va depinde de aranjamentele pe care le facem la momentul părăsirii UE. Orice s-ar întâmpla, cetățenii UE nu vor fi forțați să plece în masă.
FullFact a mai menționat câteva aspecte asupra cărora planează incertitudini, care depind de rezultatul negocierilor UK-EU ce sunt încă în desfășurare și ar trebui finalizate până în martie 2019. De exemplu, dreptul la reședință permanentă sub legislația UE poate sau nu să supraviețuiască Brexitului și poate depinde de îndeplinirea unor criterii pentru reședință permanentă precum “dacă ei lucrează, își caută de lucru, lucrează independent, studiază sau se pot întreține singuri…”
Mai degrabă, garantarea automată a tuturor drepturilor existente, promisă de tabăra Vote Leave, este încă incertă, atât pentru imigranții UE din Marea Britanie, cât și pentru britanicii rezidenți în țările UE. Multe domenii rămân neclare și se află sub negociere, ca de exemplu drepturile de reuniune familială și drepturile politice (imigranții UE pot să voteze doar la alegerile locale)…
Un protest recent al Grupului de imigranți înalt calificați, care susține că reprezintă 600 de doctori, ingineri, profesioniști IT, profesori și familiile acestora în Marea Britanie, a încercat să prezinte imaginea regulilor “discriminatorii” ale Ministerului de Interne. “Politica migratorie aspră” afectează atât imigranți din afara UE, cât și membrii acesteia. Ultimele date indică o scădere drastică a numărului cetățenilor UE care își caută de lucru în Marea Britanie, datorată incertitudinii provocate de Brexit.
Alexandra Bulat își încheie povestea cu următorul tweet:
Avem nevoie de o soluție pentru a proteja toate #CitizensRights [drepturile cetățenești], așa cum a promis tabăra Leave. Gata cu jocurile de categorisire “imigrant rău”-“imigrant bun”. Viețile oamenilor nu se încadrează în această grilă. Politicienii ar trebui să asculte mai multe povești de viață reale ale imigranților ca să înțeleagă.
More
Less
Translation education
Master's degree - Université de Lille
Experience
Years of experience: 8. Registered at ProZ.com: Nov 2023.
Experienced translator, editor and proofreader, with an eye for detail and good communication skills, I am the reliable partner for your projects. My areas of expertise include intercultural mediation, citizen journalism, migration and multilingualism. I am looking forward to working with you!
Expertise